Am ajuns si in Paris. Minunatie de oras, mergeam pe idea aia ca Paris oras turistic plin de americani si japonezi cu camere digitale. Printr-un noroc am stat la Marriott Rive Gauche Conference Center Paris cu 24 de euro pe noapte . Un hotel de 4 stele cu asteptari, uite ca nu a fost chiar asa, sau poate am fost eu prea carcotas. In fine camerele erau intre 390 si 520 euro pe noapte (IAI). Cum am intrat in camera cu o sete crancena ma arunc direct pe minibar sa beau ceva, si ghici, GOL si un mesaj dragut in care scria ceva de genu ca majoritatea clientilor au preferat frigiderul gol sa il umple cu ce vor ei. In final gasesc o sticla de apa plata calda, gheata am descoperit-o mai pe seara in capatul coridorului. Partea intai rezolvata, dar am uitat sa zic ca inainte sa ajung la camera am avut probleme cu liftul destul de complicat de utilizat, trebuia sa bagi cardul de la camera pentru a porni in fine. era prima data pentru mine (mama ce complicat e Stilul si bunul gust).
Alta chestie despre hotelul minune prea renumit era toaleta unde closetul era seprat de dus si chiuveta, idee buna in cazul ca in care sunt 2 (asa cum am fost noi) si unul sa aiba urgente. Problema era ca becu nu functiona, daca nu functiona becul e clar ca nu functiona nici ventilatorul, geamul nu se deschidea ca deah, eram la etaju 15 si cine stie ce disperati ca au pierdut la bursa isi luau zborul (aici exagerez). slava domnului de aerul conditionat care nu ma impresinat nici ala.
In baie la paravanu ala sa nu stropesti toata baia cand faci dus ghici ce? Egrasie si rugina frate. Rugina rugina da era de 4 stele. In schimb mi-a placut la nebunie patu si pernele. Pentru ala da. macar atat. Aaaa si scaunul de la birou.
Dupa toate cele remarcate am plecat incet incet spre Le grande Tour Eiffel. Ajung in statie, imi iau bilet pe 3 zile pentru innercity la tot ce inseamna transport in comun cu doar 18 euro, si la boulvard birjar. Inainte de a ma porni intervine problema in ce parte e Charles De Gaulle. Place si ma trezesc sa intreb o batranica “Sex?” in loc de Six a la Charles D.G. Place. Doamna a inteles gresit si zice ca nu si gata sa puna mana pe ceva sa dea dupa mine, dupa care imi cer scuze in franceza mea de balta apoi incerc sa ii explic ce vreau, ma intelege, imi explica si totul bine si frumos.
Ma sui in Metroul 6 de la statia St. Jaques spre C.D.G. (astia au niste metrouri mai de rahat ca in bucuresti) Un metrou plin de ciudati si negrii, oameni grabiti cu priviri goale si lipsite de culoare, Un metrou ingust, ce te zgaltaie si foarte zgomotos.
Cobor si dau cu ochii printre cladiri de turn (god! that’s huge), Ca si un japonez pun rapid mana pe camera si poze. Cand ajung exact sub turn raman oarecum mut si ametit de cat de mare poate fi (in realitate e de 100 de ori mai mishto decat in poze). Ca sa ajung sa imi cunpar bilet am asteptat relativ putin cca 20 de min pentru ca era numa Joi si nu erau asa de multi japonezi in zona. Iau bilet pana in varf 12 euro de persoana, si viteza la lift. De la etajul 2 trebuie sa schimbi liftul si urci pana la 3 unde SURPRIZA 5 romani. (Ma bag in vorba ca doar deah, sa le arat ca si eu sunt “un idiot la Paris” nu doar ei)
Ajuns sus ma ia cu ameteala in prima instanta apoi imi revin usor. E o splendoare iar parisul e imens dar si superb, se vede ca francezii au talent. Fac multe multe poze cu mine, cu altii, si tot asa. Cobor la nivelul 2 unde iarasi poze poze poze poze, pana la nivelul unu unde iarasi poze multe poze. Am pierdut cca 3 ore acolo sus si cca 200 de pozitii.O faza chiar comica a fost cand in drumul de plecare spre Arcul de triumf, un tip din fata mea, la cca 50 de ani, se impiedica, si incepe sa mearga la 45 de grade scuturandu-si plasa cu tot felul de cutii de parfum si cade. Se ridica si cu un umor britanic foarte sec zice: “i’ve lost my balance” si atat. Lumea nu stia daca sa rada sau cum sa reactioneze. In fine, eu fiind mai din topor nu m-am abtinut si am ras cu pofta chiar.
Dupa intamplarea precedenta ma duc rapid la Arcul de triumf. Foarte frumos. Personajul H., ce ma insotea, deja mort de oboseala decide sa nu mai urce cele 270 de trepte in spirala din arc pentru a vedea muzeul sau Champs Elysee de pe arc. Cica acolo nu aveai voie sa faci 
poze cu stativ pentru camera. Sincer nu am inteles de ce?! In fine. Ceva parada a Jandarmilor (cred) cu ceva ceremonie si fanfara ce nu ma impresionat in mod deosebit (eram prea flamand) si multa lume.
Luam la picior marele bulevard francez si printre tot felu de street dancers, artisti ce incearca a face un ban, Magazine care mai de care si restaurante de te doare capu, Ajungem intr-un centru Renault (cum sa ajungi la francezi si sa nu intrii intr-o reprezentanta Renault sau alte Frantuzoaice (prefer Citroen)). Ma catar prin toate masinile de fata, imi fac poze in decapotabile in tot felul de modele noi si concepte, (ca romanul).
Urcam la etaj unde un restaurant chiar foarte dragut cu o chelnerita franuzoaica cu origine africana incepe sa ne vorbeasca cca 30 de secunde pana o intreb daca vorbeste si engleza pentru o mai plauzibila intelegere. Tipa vorbea, comandam ce vrem sa mancam (dupa ce am belit ochii ca vaca intr-un meniu in franceza cca 5 minute, vine tipa si ma intreaba daca vreau meniu in engleza. PERFECT). Mancam si bem tot si vine nota. SHOCK. 90 de euro pe 2 chestii mai mult startere decat cina in sine si 2 pahare de vin si o bere 1665 (parca).
Platim si gata de plecare spre Place De la Concorde sa vad marele obelisc egiptean cu varf de aur. Il vad, si decid sa ma intorc la turnul Eiffel sa fac niste poze noapte pentru ca era prea superb. Ajung, imi instalez stativul, pregatesc camera ca un fotograf ce sunt si ma apuc de treaba, am dat o gramada de rateuri dar pana la final am facut si vreo 2 mai bunicele.
In sfarsit plecam spre hotelul minune unde rapid un dus si direct in pat la somnic ca H avea dimineata Congress (de aia am si stat asa de ieftin pentru ca hotelul era platit de Compania organizatoare).
ZIUA 2
Ratez micul dejun care pot zice ca era destul de flexibil (6.30 – 11.00 AM) pentru ca dorm ca un ingeras. Vine H si ma trezeste sa plecam la Visitat. Dus, imbracat in graba ca trebuiau sa vina fetele sa curete camera si plec. Primul Pitstop Notre Damme, Foarte frumoasa catedrala, fac iarasi poze si dau de niste tiganci din care una vine la mine si imi zice “Do you speak english?” Raman oarecum masca si ii zic in romana Nu, Nu vorbesc. Se uita ciudat si incepe sa ma roage sa o ajut cu niste bani ca sa pierdut de grupul de turisti (Satra) din care facea parte (cea mai buna gluma pe ziua respectiva)
Refuz a discuta cu tiganca si intru in catedrala (intrare moca, ce generosi is astia, in romania gasesti tabele din alea cu preturi
(romani 3 ron, straini 6 ron)), iarasi fac poze si ies repede afara, o ocolesc incetisor si mai fac cateva poze la vaporasele de pe Sena si faleza apoi ma intrept spre George Pompidou.
In drum spre Pompidou gasesc raiul (McDonalds) unde mananc un Hamburger din plastic si o cola si plec spre G. Pompidou. (daca ajungeti in Paris trebuie sa vizitati muzeul G.Pompidou, E demential) Pierd cateva ore prin muzeu, fac poze la tot ce se poate si mi se pare mie interesant, panorama si tot asa (panorama 8 euro si nimic special, asa ca am preferat 12 euro cu tot cu muzeu). Dupa G.Pompidou era deja seara decidem sa mergem sa fac poze la Le Grande Arc. O cladire moderna in “Place de la defense” cartierul nou al parisului, un fel de downtown american doar ca mai mic si mai curat. Este o cladire super interesanta in forma de rama de tablou sau Dreptungi sau cum vreti voi sa o numiti. Aici fac cateva poze deadreptul nereusite si prefer sa ma duc la o pizza unde de data asta nu a costat 90 de euro ci numai 40 (yuppy). Dupa care incetisor sa fac niste poze la Moulin Rouge si la red quarter din Paris (plin de prostituate, proxeneti si dornici de toate cele), ca doar nu am trecut prin Paris sa nu vad si zona Red.
Stam la o bere intr-un bar, pierdem cateva ore si inapoi la Hotel ca sambata iar congres pentru H. Acelasi program ca si seara precedenta.
Ziua 3 (plecare)
Ma trezesc la 11 cu greu si bine inteles ca ratez micul dejun (iarasi). Ma imbrac, fac bagajul si gata de plecare (la 12 trebuia eliberata camera). Lasam bagajele la “bagage room” dupa o cearta zdravana pe motivul timpului, si plecam sore Louvre.
Ajunsi la Louvre, un tur rapid sa o vad pe madame Joconda si pe Venus din Milo si rapid spre Sacre Coeur dar cand sa ajung la iesire SURPRIZA apare o nevoie crancena la toaleta. Raman socat ca in ditamai Louvre sub piramida aia mare sunt doar 4 toalete (2 barbati 2 femei) in care se gasesc 2 cabine (ocupate) si una pentru cei cu handicap locomotor pe care nu ezit a o folosii (m-am cacat in louvre).
Plec bucuros de la Louvre si ma indrept spre sacre coeur, am de schimbat cca 3 linii de metrou si ajung la Montemartre de unde urc spre Sacre Coeur. Sa va zic sincer aici am ramas cel mai impresionat. Asa multa lume si artisti, care mai de care facand chestii interesante pentru a castiga un ban. De exemplu ce mi-a placut mie era un negru ce facea tot felu de chestii cu o minge de fotbal (pe cap, pe dupa cap, pe fund, pe genunchi, etc), altul era statuie (plictisitor cred), altii cantau la chitara si tot asa. O adevarata atmosfera de sarbatoare sau festival.
Ca de obicei pierd notiunea timpului si remarc uimit ca trebuie sa ajung la aeroport si ca am intarziat. O iau la fuga pe scarile de la SacreCoeur si fuga la taxi unde bine inteles ca nu gasesc nici unu. Am asteptat cca 10 minute sa gasesc unu si deja visam sa dau de ala din film sa ajung la timp. Uite ca am ajuns in timp bun sa fac si poza la un Concorde (frumos avion).
Ma sui in avion si nici una nici doua iau somn, m-am trezit in Munchen. De unde ma duc rapid la 4 beri si acasuca la somnic. Duminica nu am facut nimic interesant, ci am lenevit si m-am uitat la niste filme.
Acum va las ca maine ma duc La Consulatul General al Turciei la Munchen sa imi iau viza pentru 27 cand plec la Istambul (sper sa o primesc). E tarziu
Va pup si va iubesc.
a e ca ma deprima tot felu de chestii banale, ma deprima chestii pe care le-am acceptat de ceva vreme. Nu stiu de ce imi pierd noptile, viata, stand si “chatuind” cu nishte persoane care imi zic ca sunt “different”, “special”,”cool” sau alte apelative de tot cacatu? Daca sunt asa de special de ce dracu nu am ajuns la tv. Sa fac lumea sa ma creada ca sunt special, sa ii manipulez cum vreau eu, sa ii fac sa poarte logouri cu mine pe tricouri si sapci, sa ma idolizeze copiii de 14 ani, poponarii sa isi faca laba uitandu-se la o poza cu mine stand pe buda si citind un ziar de reclame. Sa ajung sad au mana cu presedintele ala negru al statelor unite si sa primesc viza de sedere unde vrea pula mea in lumea asta. Sa mananc numa cacat din ala scarbos numit caviar sa beau sampanie din aia foarte scumpa si sa ragai la dineul organizat de regina angliei pentru mine. Sa alerg cu chilotii rupti in cur pe strada, dar nimeni sa nu zica nimic, pentru ca eu sunt “cool, special, diferit” sunt cum vrea pula lor sa zica. Dar de fapt pana la urma ce pula lu’ Hector sunt?
Dupa ce mi-am pierdut noptile stand si citind ideile lui 
AntonioGrosos's Blog 